Postări populare

Follow by Email

Tura de primavara pe Vf. Ousorul din Muntii Suhard

Într-o frumoasă zi de primăvară, am pornit de acasă cu gândul de a urca vârful Ouşorul din munţii Suhard, ce străjuieşte peste Depresiunea Dornelor, avântându-şi creasta spre ceruri până la 1639 metri. Din Dorna Candrenilor, seamănă cu un ou (de unde şi denumirea), cu poale împădurite şi vârf golaş. Însă, dacă îl priveşti dinspre Vatra Dornei şi Iacobeni, nu mai înţelegi de unde i se trage numele, căci are vârful teşit. Când e în toane proaste, îşi acoperă „chelia” cu o cuşmă de nori şi ceaţă, vestitoare de vreme rea.


Ouşorul este uşor accesibil din Dorna Candrenilor, Floreni, Vatra Dornei şi puţin mai greu accesibil din Iacobeni. Orice variantă aţi alege, acest vârf e ideal pentru o excursie de o zi. Noi l-am abordat din Dorna Candrenilor, urcând mai întâi o pantă relativ lină până pe Piciorul Mare. Ne însoţeşte şi câinele nostru, Ares, încântat că poate zburda în voie prin livezi şi păduri, cu limba afară de un cot.


Ajunşi la prima stână, ne oprim puţin să ne tragem sufletul.


În vale, se întind satele cu case răzleţe, până în sud, la zidul munţilor Călimani, pudraţi cu zăpadă. Iar în vest, se ivesc munţii Rodnei, îmbrăcaţi încă în straie albe de iarnă.



Urcând mai departe, dăm peste primele dovezi ale primăverii: buchete galbene de ciuboţica-cucului, viorele pestriţe şi bănuţei rotofei.



Pe Piciorul Mare (1322 m) facem un alt popas. Aici, orizontul se lărgeşte. La picioarele noastre, drumuri, uliţe şi râuri şerpuiesc printre gospodării şi păşuni, iar maşinile par nişte furnici grăbite.


De aici în sus, panta e mult mai abruptă şi solicitantă. Rodnei parcă sunt tot mai mari şi mai aproape, pe măsură ce înaintăm spre vârf. Dar efortul urcuşului ne este răsplătit din plin. Prin iarba uscată, dăm peste sute de pete violacee: brânduşe. În mai, acelaşi loc e inundat de o mare de ciuboţica-cucului.


După o scurtă şedinţă foto, asaltăm vârful. Aici, vântul se înteţeşte. Nu e de mirare că e locul de unde vara îşi iau zborul parapantele. Pe ici, pe colo, mai sunt încă petice îndărătnice de zăpadă.


De câţiva ani, pe vârf s-a ridicat o cruce pe care stă scris: "Prin acest semn vei învinge". Ce-i drept, când ajungi aici, te simţi ca un învingător.


Acum, la sud vedem localităţile Floreni, Dorna Candrenilor şi munţii Călimani în toată splendoare lor, Vatra Dornei la sud-est, Argestru, Iacobeni şi masivul Giumalău în est, iar la vest creasta Suhardului şi munţii Rodnei, ce par a fi la o aruncătură de băţ.


După ce admirăm peisajul de jur împrejur, ne odihnim puţin şi ne desfătăm cu un picnic. Ares îşi primeşte şi el porţia de hrană şi odihnă, pe care o merită din plin.


Desigur, coborârea e floare la ureche pe lângă urcuş, dar o pereche de beţe de trekking sunt foarte utile, ca să nu o iei de-a berbeleacul până în vale.


Mai întâlnim câteva flori primăvăratice, doi fluturi zburdalnici, inspirăm adânc aerul oxigenat al pădurii şi ne întoarcem acasă încărcaţi de energia muntelui şi suflul primăverii, promiţându-ne să revenim la anul.



Mai multe poze din această tură găsiţi aici.

Sfat: Luaţi cu voi apă din vale, nu vă bazaţi că veţi găsi pe traseu.

Recomandări pentru ture montane de primăvară:
  • Nu plecaţi de acasă fără o jachetă călduroasă de polar şi o membrană de vânt (pe vârful muntelui bate un vânt rece).
  • Pentru o excursie de o zi, vă recomandăm un rucsac mic, între 10-40 litri.

p1